Sunt Femeie si Preot

In Biserica Ortodoxa nu sunt femei preot, drept pentru care ma duc la biserica cand e goala.  Imi sunt propriul preot, si sunt femeie.

Primii propovaduitori ai bisericii crestine au fost femei. La ele acasa, au strans lume si au povestit despre noua religie, raspandind-o.

In catacombele din Roma de la anul 100 AD, unde sunt cele mai vechi fresce si mozaice crestine, le poti vedea pe primele femei preot. Un mosaic arata chipul unei femei cu inscriptia “Episcopa”.

Isus nu a spus niciodata ca femeia ar fi murdara sau nedemna de a fi preot, de a intra in biserica sau in altar.

Aceasta e o afirmatie politica, pe care au inceput sa o faca cei care au hotarat sa foloseasca noua biserica cu scop politic. Barbatii erau cei care conduceau politica - tot respectul, politica e treaba grea.  Cand crestinismul a devenit indeajuns de raspandit si puternic pentru a avea o influenta asupra unui numar critic de oameni, ei au hotarat sa preia conducerea acestei noi miscari sociale.

Drept urmare, la Sinodul de la Niceea au hotarat excluderea femeilor din randul preotilor crestini.

Revenind la idea ca “femeia e murdara”, pe baza careia e exclusa si din altar si de la a fi preot, baza acestei afirmatii este sangele menstrual, considerat “murdar”. 

Daca vei avea vreodata curajul sa il pui pe limba, vei constata ca are acelasi gust ca sangele care iti curge din deget cand te tai din greseala. Este acelasi sange care iti curge si tie si oricarui barbat prin vene. Nu are nici o alta “murdarie”. Eu am incercat. De fapt, te provoc aici si acum sa il gusti, daca inca mai crezi ca ciclul face femeia, si pe tine, inferioara si impura.  O idee relicva ramasa din timpuri ne-igienice, ne adusa la curent.

Isus, in Biblie, nu a interzis nici unei femei la menstruatie sa intre in biserica. Si oricum, nu el a scris Biblia, ci alti barbati, mai tarziu, din amintiri si din punctul lor de vedere. Adica, cum vine asta: Isus a chemat la el pe orbi, pe prostituate, l-a sculat din morti pe Lazar, si femeilor la ciclu le-a zis, "Pardon, voi, nu!" ?

Cat despre idea ca sexul ar fi ceva murdar si placerea sexuala un pacat, asta a fost introdusa de Sfantul Augustin (si nu de Isus). Augustin era un om caruia ii placeau foarte mult femeile, si nu numai una.  Dintr-un motiv (probabil de suferinta in dragoste **), a devenit calugar si ascet, si a scris niste carti foarte convingatoare despre renuntarea la placerea sexului – facand din asta un pacat. 

Pentru ca a scris mult si convingator, aceasta idee a devenit dogma – “e scris”. Avantajul lui a fost ca a scris la un moment cand putini scriau sau putin se pastra. Daca ar fi scris pe Facebook, in loc de tomuri ecleziastice, il mai baga cineva in seama?

Pentru Augustin, asta a fost o defulare. “Nesimtitele astea de femei”, care ii placeau atat de mult, erau strugurii acri, si le-a facut responsabile pentru acest “pacat”.

Biblia si dogma crestina e usor comica prin contradictii. In alta parte a Bibliei e Cantarea Cantarilor, unul din cele mai frumoase poeme de dragoste, sufleteasca si erotica, ale acelui timp:  

“Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară!”

Acum ca am elucidat partea de “femeie”, sa trecem la “femeia preot”. 

Pentru mine, Dumnezeu salasluieste in sufletul meu, si nu pot sa dau aceasta responsabilitate altcuiva. Pentru ca nimeni nu stie mai bine decat mine ce e in sufletul meu, ce mi sopteste mie vocea divina si intuitia mea. Pentru mine, Blaga (da, un barbat, un poet) e cel care a spus-o cel mai bine:

“vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă- încătuşat.”

Atunci cand ascult aceasta voce din adancul sufletului meu, devin preot, imi devin propriul preot. Si sunt femeie.  Prietenele si prietenii vin la mine sa isi spuna pasurile si sa gaseasca alinare si iertare, intelegere. Le sunt duhovnic.

Foarte rar am aflat un preot care sa imi spuna ceva mai potrivit decat ce imi spune aceasta voce a sufletului. Si cand am aflat acest gen de preot, mi-a spus sa ma duc undeva unde sa fiu in liniste, poate in natura, sau in alt loc de singuratate si meditatie, si sa imi ascult vocea launtrica, care ma va calauzi. Nu el, preotul - nu el si-a asumat acest rol.

Asa ca atunci cand spun ca sunt femeie si preot, imi ascult si apreciez vocea intuitiei divine, si si corpul meu capabil de a creea, de a se bucura, de a fi puternica.

Si ca sa inchei, un banc:

Intr-o manastire vine un novice si afla ca textele sfinte se copiaza dupa alte copii. Se duce la staret si ii spune: "Taica staret, daca s-a strecurat vreo greseala in prima copie, si noi tot copiem aceeasi greseala?" "Nu se poate, suntem atenti", spune staretul, dar totusi coboara sa verifice. Dupa cateva zile, calugarii se ingrijoreaza: "Unde e taica staret?" Incep sa il caute, si il cauta, si il cauta, pana il gasesc in beciul cel mai de jos, cel de taina, unde e pastrat originalul cartii sfinte. Il gasesc pe staret in lacrimi, dandu-se cu capul de carte. "Ce s-a intamplat?", il intreaba. "Era 'celebrat', nu 'celibat'!"...

Links – Bibliografie:

BBC Documentary: Divine Women, Bettany Hughes, http://www.bettanyhughes.co.uk/divine-women

Biblie, Cantarea Cantarilor: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=9&cap=1

Blaga, Poemele Luminii (1919) – Vreau sa joc: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/vreausajoc.php

Germaine Greer, The Female Eunuch (1970)
Alexandra Chiriac si Madalina Vaidescu, conversatii